La 15 iunie, intr-o sala de conferinte de la sediul NATO din Bruxelles, seful Pentagonului, Lloyd Austin, flancat de comandanti americani de rang inalt, s-a asezat in jurul unei mese cu ministrul ucrainean al apararii de atunci, Oleksii Reznikov, caruia i s-au alaturat consilieri de la Kiev. In incapere se simtea un aer de frustrare, relateaza The Washington Post, noteaza News.ro si hotnews.ro.
Lloyd Austin, cu vocea sa de bariton, l-a intrebat pe ministrul ucrainean al apararii de atunci, Oleksii Reznikov, despre procesul decizional al Ucrainei in primele zile ale contraofensivei sale mult asteptate, presandu-l sa explice de ce fortele sale nu foloseau echipamentele de deminare furnizate de Occident pentru a permite un asalt mai amplu, mecanizat, sau nu foloseau fumigene pentru a-si ascunde inaintarea.
In ciuda liniilor de aparare fortificate ale Rusiei, a spus Austin, trupele Kremlinului nu erau invincibile.
Reznikov, avocat de profesie, i-a spus ca cei care iau aceste decizii sunt comandantii militari ucraineni. Dar el a adaugat ca vehiculele blindate ale Ucrainei erau distruse de elicopterele, dronele si artileria ruseasca la fiecare incercare de a avansa.
Fara sprijin aerian, a spus el, singura optiune este sa se foloseasca artileria pentru a bombarda liniile rusesti, soldatii sa coboare din vehiculele luate la tinta si sa inainteze pe jos.
„Nu putem face manevre din cauza densitatii de mine terestre si a ambuscadelor pentru tancuri”, a explicat Reznikov, potrivit unui oficial care a fost prezent.
Intalnirea de la Bruxelles, la mai putin de doua saptamani de la inceperea campaniei, ilustreaza modul in care o contraofensiva nascuta in optimism nu a reusit sa dea lovitura asteptata, generand frictiuni si critici intre Washington si Kiev si ridicand intrebari mai profunde cu privire la capacitatea Ucrainei de a recuceri portiuni decisive de teritoriu, scrie The Washington Post.
Acum, pe masura ce se apropie iarna, iar liniile frontului ingheata, cei mai inalti oficiali militari ucraineni recunosc ca razboiul a ajuns intr-un impas.
SUA, profund implicate in organizarea contraofensivei
Timp de trei luni, reporterii Washington Post din Washington, Londra, Bruxelles si Riga, precum si din Kiev si din apropierea liniilor de front din Ucraina au discutat cu peste 30 de oficiali de rang inalt din Ucraina, Statele Unite si tarile europene pentru a examina planificarea militara din spatele contraofensivei si modul in care aceasta a contribuit la esecul operatiunii de a-si atinge obiectivele.
The Washington Post a vorbit si cu fosti militari rusi care au luptat in razboi, precum si cu bloggeri si analisti de razboi rusi.
Reporterii, fotografii, asistentii de stiri si consilierii de securitate ai Washington Post au strabatut sute de kilometri prin Ucraina pentru a vorbi cu soldati si oficiali guvernamentali pentru aceasta investigatie.
Jurnalistii au facut numeroase vizite inclusiv in prima linie in regiunile Zaporojie si Donetk, inclusiv in bastioane cu unitati de lupta aflate la mai putin de 8 km de fortele rusesti.
Aceasta examinare a perioadei premergatoare contraofensivei ucrainene ofera noi perspective si detalii inedite despre implicarea profunda a SUA in planificarea militara din spatele contraofensivei si despre factorii care au contribuit la esecurile acesteia.
Cea de-a doua parte a acestei relatari examineaza modul in care s-a desfasurat batalia pe teren in timpul verii si toamnei, precum si fisurile tot mai mari aparute intre Washington si Kiev.
Dezacorduri intre Ucraina si SUA
Investigatia arata ca Statele Unite au fost profund implicate in planificarea militara din spatele operatiunii. Ofiterii militari ucraineni, americani si britanici au organizat totul avand opt scenarii de razboi majore pe masa pentru a construi un plan de campanie.
Washingtonul a calculat insa gresit masura in care fortele ucrainene puteau fi transformate intr-o forta de lupta de tip occidental intr-o perioada scurta de timp - mai ales fara a oferi Kievului puterea aeriana, parte integranta a armatelor moderne.
Oficialii americani si ucraineni au fost uneori in dezacord puternic in ceea ce priveste strategia, tactica si calendarul.
Pentagonul dorea ca asaltul sa inceapa la jumatatea lunii aprilie pentru a impiedica Rusia sa continue sa isi intareasca liniile.
Ucrainenii au ezitat, insistand ca nu sunt pregatiti fara arme suplimentare si mai mult antrenament. Contraofensiva a inceput in iunie.
Oficialii militari americani erau increzatori ca un atac frontal masiv si mecanizat de-a lungul unei axe in sudul Ucrainei va duce la o descoperire decisiva a liniei de front. Statele Unite au pledat pentru un asalt concentrat de-a lungul acelei axe sudice, dar conducerea Ucrainei credea ca fortele sale trebuiau sa atace in trei puncte distincte de-a lungul frontului de peste 1.000 de kilometri, spre sud, atat spre Melitopol, cat si spre Berdiansk, pe Marea Azov, si spre est, spre orasul Bahmut, aflat in pericol.
Ucraina a atacat de-a lungul a trei axe, crezand ca astfel va obliga fortele rusesti sa fie dispersate. Ucraina a renuntat insa la atacurile masive, mecanizate, atunci cand a suferit pierderi serioase in primele zile ale campaniei.
Simularile din timpul jocurilor de razboi au ajuns la concluzia ca, in cel mai bun caz, fortele Kievului ar putea ajunge la Marea Azov in sudul Ucrainei si ar putea taia calea trupelor rusesti in 60-90 de zile.
Fortele ucrainene au avansat insa doar aproximativ 20 de kilometri. Marea Azov este inca departe de a fi accesibila. Iar comandantul suprem al Ucrainei recunoaste acum ca razboiul a ajuns intr-un „impas”.
Disensiuni au fost si in legatura cu strategia pentru Bahmut, unde ucrainenii s-au incapatanat sa tina piept rusilor si au suferit pierderi grele, luni de zile, pentru ca in cele din urma orasul sa cada in mainile rusilor.
Rusia, subestimata. Spionii, mai sceptici decat militarii
Potrivit The Washington Post, comunitatea serviciilor de informatii americane a avut o viziune mai pesimista decat armata americana, apreciind ca ofensiva avea doar 50 la suta sanse de succes, avand in vedere apararea puternica si multistratificata pe care Rusia o construise in timpul iernii si primaverii.
Multi din Ucraina si din Occident au subestimat capacitatea Rusiei de a se redresa dupa dezastrele de pe campul de lupta si de a-si exploata punctele sale forte perene: forta de munca, minele si disponibilitatea de a sacrifica vieti la o scara pe care putine alte tari o pot suporta.
Pe masura ce se apropia lansarea asteptata a ofensivei, oficialii militari ucraineni se temeau ca vor suferi pierderi catastrofale - in timp ce oficialii americani credeau ca, in cele din urma, numarul victimelor va fi mai mare in lipsa unui asalt decisiv.
Astfel, 70 la suta din trupele uneia dintre brigazile care conduceau contraofensiva si care erau echipate cu cele mai noi arme occidentale, au intrat in lupta fara experienta de lupta, scrie WAPO.
Disensiuni si pierderi uriase
Esecurile Ucrainei pe campul de lupta au dus la disensiuni cu Statele Unite cu privire la modul cel mai bun de a trece prin apararea profunda a Rusiei.
Comandantul fortelor americane din Europa nu a putut lua legatura cu comandantul-sef al Ucrainei timp de saptamani intregi, in prima parte a campaniei, pe fondul tensiunilor legate de faptul ca americanul a criticat deciziile luate pe campul de lupta.
Fiecare parte a dat vina pe cealalta pentru erori sau calcule gresite. Oficialii militari americani au ajuns la concluzia ca Ucraina a fost deficitara in ceea ce priveste tacticile militare de baza, inclusiv in ceea ce priveste utilizarea recunoasterii la sol pentru a intelege densitatea campurilor de mine.
Oficialii ucraineni au spus ca americanii nu pareau sa inteleaga modul in care dronele de atac si alte tehnologii au transformat campul de lupta.
In total, Ucraina a recucerit doar aproximativ 320 de kilometri patrati de teritoriu, cu pretul a mii de morti si raniti si a miliarde de dolari in ajutoare militare occidentale numai in 2023.
La aproape sase luni de la inceperea contraofensivei, campania a devenit un razboi al castigurilor marunte.
Transee umede in stilul Primului Razboi Mondial brodeaza estul si sudul Ucrainei, in timp ce dronele de supraveghere si de atac se inghesuie pe cerul de deasupra lor.
Moscova lanseaza atacuri cu rachete asupra tintelor civile din orasele ucrainene, in timp ce Kievul foloseste atat rachete occidentale, cat si tehnologie autohtona pentru a lovi mult in spatele liniilor de front - la Moscova, in Crimeea si la Marea Neagra.
Dar liniile teritoriale din iunie 2023 abia daca s-au schimbat. Iar presedintele rus Vladimir Putin - spre deosebire de tacerea pe care a pastrat-o adesea in primul an de razboi - trambiteaza cu fiecare ocazie ceea ce el numeste esecul contraofensivei.
„In ceea ce priveste contraofensiva, care se presupune ca stagneaza, aceasta a esuat complet”, a declarat Putin in octombrie.
Victoria Ucrainei, mult mai putin probabila
Anul incepuse cu o hotarare occidentala la cote maxime, cu fortele ucrainene foarte increzatoare si cu presedintele Volodimir Zelenski care prezicea o victorie decisiva. Dar acum, exista incertitudine pe toate fronturile.
Moralul in Ucraina este in scadere. Atentia internationala a fost deturnata catre Orientul Mijlociu. Chiar si in randul sustinatorilor Ucrainei, exista o reticenta politica tot mai mare de a contribui mai mult la o cauza precara.
In aproape fiecare punct de-a lungul frontului, asteptarile si rezultatele au fost divergente, deoarece Ucraina a trecut la o lupta lenta, terestra, care a recucerit doar farame de teritoriu.
„Ne-am dorit rezultate mai rapide", a recunoscut Zelenski intr-un interviu acordat saptamana trecuta agentiei Associated Press.
„Din aceasta perspectiva, din pacate, nu am obtinut rezultatele dorite. Si acesta este un fapt", a punctat presedintele.
Impreuna, toti acesti factori fac ca victoria Ucrainei sa fie mult mai putin probabila. Mai degraba, sunt asteptati ani de razboi si distrugere.
Primele luni neconcludente si descurajante ale campaniei de contraofensiva pun intrebari care dau de gandit sustinatorilor occidentali ai Kievului cu privire la viitor, in timp ce Zelenski - sustinut de o majoritate covarsitoare a ucrainenilor - promite sa lupte pana cand Ucraina va restabili granitele sale din 1991, cand a obtinut independenta fata de Uniunea Sovietica.
„Va fi nevoie de ani de zile si de mult sange", a declarat un oficial britanic din domeniul securitatii.
Anul se va incheia acum cu presedintele rus Vladimir Putin mai sigur ca niciodata ca poate astepta un Occident nestatornic si poate absorbi in totalitate teritoriul ucrainean deja confiscat de trupele sale, scrie WP.


