"Mulțumim oricum! Mulțumim pentru tot!" Mult timp încordați, în cele din urmă doborâți de dominația spaniolă, fanii argentinieni au rămas cu recunoștință în suflet pentru un căpitan – Messi – și o generație excepțională, pe care, cu miile, se pregătesc să o sărbătorească luni, la întoarcere.
În baruri, în fan zone-urile din Buenos Aires, la esquinas (colțuri de stradă)... vacarmul vesel, cântecele neîncetate din timpul finalei au lăsat loc la două momente de liniște năucitoare, asurzitoare: la golul spaniol din prelungiri, apoi la fluierul final.
"Vamos Argentina!" "Gracias igual!" "Gracias Seleccion!" strigăte de mândrie s-au auzit totuși la scurt timp după final, în timp ce deja câteva mii de oameni se îndreptau spre Obelisc, în inima capitalei. Pentru a sărbători și a mulțumi.
"De fapt, simt recunoștință pentru această echipă care a dat totul până în ultimul minut", mărturisea cu ochii umezi Marco Moya, curier de 37 de ani, care urmărise meciul cu familia pe stradă, pe ecranul unui restaurant.
Câteva înjurături s-au auzit, puțină supărare "pentru că nu am jucat bine azi", bombănea Pedro Montagna, funcționar de 35 de ani. Dar totul se risipea la fiecare apariție pe ecran a chipului învins al lui Messi, ovaționat.
A fost Diego, și apoi Leo
"A marcat o generație. A fost Diego, apoi el, și sper să mai vină cineva. Sunt trist pentru că ar fi fost un final perfect pentru el", a spus el.
Pe bulevardele din centru, petarde, vuvuzele, claxoane și tobe răsunau deja în jurul Obeliscului. De parcă ar fi fost coloana sonoră a unei victorii. Chiar și în înfrângere, noaptea promitea să fie lungă.
"Am ajuns în finală, și nu e puțin lucru! Argentina a arătat din nou că este printre cele mai bune", zâmbea Luciano Ortega, un student de 20 de ani cu fața pictată în alb și albastru. Și apoi, "mulți erau deja fericiți că au învins Anglia", rivala de moarte, în semifinale.
Mai mult decât într-o lună de nebunie mondială, cu țara aproape oprită, Buenos Aires s-a îmbrăcat zilele acestea în alb și albastru, cu poze ale jucătorilor și steaguri peste tot – la vitrine, pe fațade, balcoane, pe mașini, chiar și pe scuterele de livrare.
Într-o țară cu nenumărate fresce murale dedicate "zeului" Maradona – dar tot mai multe și cu Messi –, multe orașe și cartiere au avut inițiative proprii, pentru a-și arăta, de la distanță, susținerea pentru "la Seleccion". Aici un banderazo (adunare festivă în jurul steagurilor), sau acolo, ca la Rosario, orașul natal al lui Messi, un tricou uriaș de 22 m, fluturând la capătul unei macarale, cu numărul 10 și cuvintele: "Mulțumim Leo, ești o legendă".
"Mulțumim mult jucătorilor...!!! Până la capăt, cu crampoanele în picioare. Argentina mereu în top", a comentat președintele Javier Milei pe X la finalul meciului.
Mulțime garantată la întoarcere
Milei, din superstiție, decisese să nu călătorească la finală, ci să urmărească meciul în sala de proiecție a reședinței prezidențiale din Olivos (suburbie nordică a Buenos Aires). Repetând astfel o "cabala", unul dintre acele ritualuri aducătoare de noroc pe care mulți argentinieni le iau foarte în serios.
Dorind să evite acuzațiile de capitalizare politică, Milei a precizat săptămâna aceasta că, dacă Federația (AFA) dorește, Casa Rosada (președinția) ar fi la dispoziție "neocupată", adică fără el, pentru un eventual salut al echipei Albiceleste de la balconul cu vedere spre Plaza de Mayo.
În 2022, campionii mondiali au avut parte de o primire ieșită din comun: 4-5 milioane de oameni adunați pe traseul autobuzului, 32 km între sediul AFA și centrul Buenos Aires. O mulțime uriașă, fără precedent în memoria argentinienilor, încât a paralizat autobuzul jucătorilor, care a trebuit să renunțe după doar câțiva kilometri parcurși în patru ore. Parada s-a încheiat... cu elicopterul survolând mulțimea din centrul orașului.
Mulți, sute de mii, probabil, se pregăteau să meargă și luni. "Sigur că voi merge, voi fi acolo, să-i aștept, să le mulțumesc pentru toate aceste momente", spunea Marco Moya, gândindu-se la incredibila serie din 2021 încoace: două Copa America, un titlu mondial și o finală. "Am 37 de ani și sincer nu știu dacă voi mai trăi așa ceva vreodată", scrie flashscore.ro.