De ce a fost nevoie de starea de urgență în energie pentru 60 de zile? Riscurile care au determinat autoritățile să ia măsura

Parlamentul a aprobat, cu 54 de voturi, instituirea stării de urgență la nivel național în sectoarele energetic și hidrologic. Măsura va fi valabilă timp de 60 de zile, începând cu 26 septembrie, după expirarea stării de alertă instituite anterior. Autoritățile spun că decizia nu este determinată de existența unei penurii în prezent, ci de necesitatea de a avea la dispoziție instrumente prin care să poată interveni rapid în cazul în care situația de pe piețele regionale se agravează.

Potrivit Guvernului, riscurile țin de mai multe domenii: aprovizionarea cu gaze și produse petroliere, importurile de energie electrică, situația hidrologică și pregătirea pentru sezonul rece. Autoritățile estimează că aproximativ 59% din necesarul de energie electrică al Republicii Moldova în această iarnă ar urma să fie acoperit din importuri, ceea ce face ca evoluțiile de pe piețele regionale să aibă un impact direct asupra securității energetice a țării.

Junghietu: „Riscurile, pe măsură ce noi ne apropiem de iarnă, sunt deja cu totul altele”

Ministrul Energiei, Dorin Junghietu, a explicat că actuala stare de urgență trebuie privită în continuarea măsurilor luate în timpul stării de alertă instituite anterior. Potrivit lui, în luna august Republica Moldova s-a confruntat cu o situație dificilă pe piața carburanților, când rezervele de motorină au ajuns la un nivel foarte scăzut.

„Pe 25 septembrie expiră starea de alertă în energetică. De ce a fost nevoie de starea de alertă? În luna august a existat, a apărut, s-a dezvoltat o penurie de combustibil. Am ajuns să avem stocuri de motorină care acopereau aproximativ 3 zile, 3,5 zile, 3,8 zile”, a declarat ministrul.

Junghietu a precizat că, la acel moment, Republica Moldova avea aproximativ 7.000 de tone de motorină în stoc, iar în jur de 109 stații de alimentare au ajuns să nu mai aibă suficient carburant.

Ulterior, situația stocurilor s-a îmbunătățit, iar ministrul susține că rezervele au depășit 20.000 de tone. Totuși, problema nu este considerată închisă, deoarece piața internațională a carburanților continuă să fie volatilă.

„La moment, pe piața europeană, faptul că motorina a depășit deja 1.600 de dolari tona indică un deficit sever de motorină”, a spus Junghietu.

Ministrul susține că tocmai aceste evoluții justifică existența unor mecanisme care să permită statului să reacționeze înainte ca o eventuală problemă de aprovizionare să se transforme într-o criză.

„Riscurile, pe măsură ce noi ne apropiem de iarnă, sunt deja cu totul altele. Unul dintre riscuri este riscul insuficienței de motorină”, a declarat ministrul Energiei.

Junghietu a explicat că, în cazul unei noi perturbări pe piața regională, autoritățile ar putea utiliza mecanismele oferite de starea de urgență pentru a facilita găsirea unor surse alternative de aprovizionare.

Parlicov: „Fiecare piață este distinctă”

Fostul ministru al Energiei, Victor Parlicov, consideră însă că existența mai multor riscuri nu înseamnă automat că toate sectoarele au nevoie de aceleași măsuri excepționale.

„Dacă o să începem să le punem într-o oală, fiecare piață este distinctă. Problemele specifice și soluțiile specifice sunt distincte”, a spus Parlicov.

El consideră că argumentele privind situația carburanților sunt mai ușor de susținut, în condițiile în care Republica Moldova este dependentă de importuri și poate fi afectată rapid de problemele apărute pe piețele regionale.

Parlicov a atras atenția și asupra unei probleme despre care, spune el, autoritățile discută de mai mult timp: necesitatea constituirii unor stocuri strategice de produse petroliere.

„Noi amânăm orice decizie mai puțin populară și, în felul ăsta, ajungem să facem lucrurile nepopulare exact în criză. Exact atunci când deja nu se mai poate”, a declarat fostul ministru.

Potrivit lui Parlicov, ideea constituirii unor asemenea rezerve a fost discutată anterior, însă deciziile au fost amânate.

Disputa este mai mare în cazul gazelor naturale

Una dintre principalele diferențe dintre pozițiile celor doi apare atunci când este analizată situația gazelor naturale.

Dorin Junghietu susține că Republica Moldova intră în sezonul rece într-un context internațional dificil. Energocom a contractat cea mai mare parte din necesarul estimat pentru iarnă, iar autoritățile au obligații privind constituirea stocurilor de securitate. În același timp, prețurile de pe piața europeană sunt mai mari decât cele utilizate în calculele tarifare anterioare.

Junghietu a explicat că prețul gazelor este influențat de piața europeană și de evoluția contractelor raportate la indicele TTF, ceea ce înseamnă că autoritățile nu pot controla integral costul la care este procurat gazul.

Parlicov spune însă că existența unor prețuri ridicate nu este, în sine, echivalentă cu riscul unei penurii fizice.

„La gaze, sincer, eu nu știu în ce constă necesitatea”, a declarat fostul ministru.

„Eu nu cred că noi la moment suntem în situația când putem să avem deficit, când putem să avem penurii de gaze”, a adăugat Parlicov.

Astfel, în cazul gazelor, discuția se mută de la problema disponibilității fizice a resursei la cea a prețului și a mecanismelor prin care statul poate proteja consumatorii în cazul unor majorări importante.

Și electricitatea reprezintă un risc pentru iarnă

Un alt argument invocat de ministrul Energiei este dependența Republicii Moldova de importurile de energie electrică.

Potrivit estimărilor prezentate de Junghietu, consumul pentru perioada rece ar urma să fie acoperit în proporție de aproximativ 41% din producția internă, inclusiv energia regenerabilă și producția centralelor de termoficare, iar aproximativ 59% ar urma să fie importat.

„Riscurile în iarna următoare, pe partea de energie electrică, sunt mult mai reale și mult mai serioase decât în anul trecut”, a spus ministrul Energiei.

Situația este complicată și de vulnerabilitatea infrastructurii regionale. Atacurile asupra infrastructurii energetice din Ucraina au afectat în mai multe rânduri fluxurile regionale de energie și interconexiunile de care depinde Republica Moldova.

În acest context, linia de înaltă tensiune Vulcănești–Chișinău este prezentată de autorități drept una dintre soluțiile care ar urma să reducă vulnerabilitatea sistemului energetic. Punerea deplină în funcțiune a infrastructurii depinde însă de finalizarea lucrărilor la stația Chișinău.

Parlicov: energia regenerabilă poate reduce presiunea asupra importurilor

Victor Parlicov a pus accent și pe evoluția producției interne de energie regenerabilă, care, în opinia sa, poate funcționa ca un factor de reducere a presiunii asupra importurilor.

„Energia regenerabilă acum livrează, ea ne ieftinește”, a declarat fostul ministru.

El a explicat că producția locală din surse regenerabile poate contribui la acoperirea consumului și poate reduce expunerea Republicii Moldova la variațiile de preț de pe piețele regionale.

În același timp, Parlicov a atras atenția că nivelul redus al apei în regiune poate influența și producția hidroenergetică din România și din alte state europene, ceea ce poate avea efecte asupra prețurilor regionale la electricitate.

Ce permite concret starea de urgență

Un argument important al autorităților este că starea de urgență nu înseamnă neapărat că Republica Moldova se confruntă deja cu o lipsă de energie sau combustibil, ci că instituțiile statului primesc instrumente suplimentare pentru situații care se pot dezvolta rapid.

În perioada stării de urgență pot fi luate măsuri privind achiziționarea și constituirea stocurilor de resurse energetice, prioritizarea unor importuri, utilizarea mai rapidă a anumitor mecanisme administrative, gestionarea consumului și mobilizarea rezervelor disponibile.

Guvernul a explicat că măsura are caracter preventiv și urmărește să permită intervenția rapidă în cazul unor perturbări ale aprovizionării. Premierul Vasile Tofan a precizat, de altfel, că Republica Moldova nu este într-o situație în care „mâine” să rămână fără gaz, combustibil, electricitate sau apă, însă mai multe riscuri se suprapun în același timp.